Maigret si moartea Louisei by Georges Simenon

Author:Georges Simenon [Simenon, Georges]
Language: eng
Format: epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-19T05:00:00+00:00

Capitolul 6

Din punct de vedere tehnic, într-un fel, Antoinette nu greşea chiar aşa tare. Când Maigret sosi la spitalul Cochin, în Faubourg Saint-Jacques, Etienne Gouin plecase deja la clinica Saint-Joseph, în Passy, întovărăşit de asistenta sa.

Comisarul se aştepta la asta, fiindcă era trecut de orele unsprezece. Nu venise aici ca să se întâlnească cu profesorul. Poate că, fără să prea ştie de ce anume, nu era încă pregătit să dea faţă cu el.

Serviciul lui Gouin era la cel de-al doilea etaj şi Maigret trebui să parlamenteze cu secretariatul înainte de a primi autorizaţia să urce. Lungul coridor i se păru mai animat decât se aşteptase, infirmierele mai solicitate. Aceea căreia i se adresă, care ieşea dintr-o sală şi avea aerul mai puţin agitat decât celelalte, era o femeie între două vârste, cu părul albit înainte de vreme.

— Dumneavoastră sunteţi infirmiera-şefă?

— Infirmiera-şefă de serviciu.

Îi spuse cine este, adăugind că dorea să-i pună câteva întrebări.

— În legătură cu ce?

Şovăia să spună că era în legătură cu profesorul. Ea îl conduse până în dreptul unui mic birou, însă nu-l invita să intre înăuntru.

— Sală care se vede la capătul culoarului este cea de operaţii?

— Da. Una din sălile de operaţii.

— Ce se întâmplă când unul dintre chirurgi îşi petrece o parte din noapte în spital?

— Nu înţeleg. Vreţi să spuneţi când un chirurg face o operaţie?

— Nu. Dacă nu mă înşel, li se întâmpla să stea aici şi din alte motive, de exemplu, dacă se tem de complicaţii sau ca să aştepte rezultatul unei intervenţii?

— Da. Sunt asemenea cazuri. Şi ce dacă?

— Unde stau ei?

— Depinde.

— De ce, anume?

— De cât timp rămân. Dacă nu e mult de stat, atunci se instalează în biroul meu sau se plimbă pe coridor. Dacă, dimpotrivă, au de aşteptat cu orele, în cazul când ar putea fi necesar să intervină urgent, atunci urcă la etaj, la interni, unde au la dispoziţie două-trei camere.

— Urcă pe scară?

— Sau iau ascensorul. Camerele sunt la etajul patru. Cea mai mare parte din timp se odihnesc până când sunt chemaţi.

În mod vizibil, ea nu se dumirea ce noimă au aceste întrebări. În ziare, nu apăruse numele lui Gouin, legat de moartea lui Lulu. Era probabil că aici nu se ştia nimic de relaţiile dintre el şi prietena muzicantului Pierrot.

— Presupun că nu pot vorbi cu nimeni care se afla aici alaltăieri seară.

— După orele opt?

— Da. Ar fi trebuit să spun în timpul nopţii de luni spre marţi.

— Infirmierele care se află aici sunt în aceeaşi situaţie ca şi mine. Poate că unul dintre interni să fi fost de serviciu. Aşteptaţi un moment.

Ea intră în două sau trei săli, întorcându-se în cele din urmă cu un tânăr roşcovan şi osos, care purta ochelari cu sticle groase.

— Cineva de la poliţie, îl prezentă ea, înainte de a se duce în biroul ei, unde nu-i pofti să intre.

— Comisar Maigret, preciză oaspetele.

— Mi se păruse mie că v-am recunoscut. Doriţi o informaţie?

— Aţi fost aici în cursul nopţii de luni spre marţi?

— O mare parte din noapte.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.